Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească pe străbunica mea Florica, care, așa mucoși cum eram la 8-9 ani, ne servea cu cafeluță (slabă ca un ceai, dar pentru noi era grozavă) și dulceață de cireșe amare.

Cu degetele ei muncite de zeci de ani de croitorie și noduroase și dureroase de la artrită ne așeza pe farfuriuțe ceșcuțele și dulceața.
În amintirea ei, fac în fiecare an dulceață de cireșe amare, după o rețetă sfântă pe care o am de la mama.

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în Împărăția Lui, bunică Florica!

Dumnezeu să-ți dea sănătate și viață lungă, mama Nadia!