„Mulțumesc, sincer”: Karim Benzema părăsește Real Madrid cu moștenirea în siguranță.

Au trecut paisprezece ani de când o mașină a oprit pe Rue Youri Gagarine, Lyon, și a coborât președintele lui Real Madrid, dar Karim Benzema încă își poate imagina clar. „Ai venit la mine acasă”, a spus francezul marți dimineață, când și-a luat din nou rămas bun, „și când te-am văzut, m-am gândit: „Acesta este omul care i-a adus pe Zizou [Zinedine Zidane] și Ronaldo [Nazário] și vrea eu în echipa lui.” Era 2009, Benzema avea 21 de ani și timid. Nu i-a oferit o băutură vizitatorului său, abia a spus un cuvânt și nu a avut nevoie de prea multă convingere pentru a merge, dar Florentino Pérez i-a spus că va deveni cel mai bun din lume și că Madrid este locul unde să o facă.

Până la urmă, a ajuns acolo. Și acum a plecat. Au trecut doar câteva zile de când Benzema a răspuns la rapoartele despre o plecare spunând că internetul nu este întotdeauna corect și câteva zile de când Carlo Ancelotti a reamintit tuturor că atacantul său mai avea un contract la Santiago Bernabéu, dar acolo stătea în picioare în sala de sport la terenul de antrenament și luându-și rămas bun.

A părăsit Lyon; o jumătate de viață mai târziu, pleacă din locul care a devenit acasă pentru mai mult decât și-ar fi putut imagina cu adevărat, dar mai scurt decât spera. „Este o zi puțin tristă”, a spus el. „Întotdeauna am spus că vreau să-mi termin cariera la Real Madrid, dar în viață există și alte oportunități.”

Pleacă la Al-Ittihad, în Arabia Saudită, în calitate de deținător al Balonului de Aur, votat cel mai bun jucător de pe planetă în urmă cu mai puțin de nouă luni. Atunci avea 34 de ani, acum 35. Recunoașterea părea să dureze mult și aproape de îndată ce a avut-o, a plecat. Aproape ca și cum asta i-a mai rămas, un om care a spus cândva că joacă „pentru cei care înțeleg fotbalul”, care din când în când părea aproape angajat într-o misiune de a educa. Părea să ajungă acolo liniștit, aproape neobservat, fără să înțeleagă niciodată ideea, pur și simplu continuând să fie cel mai bun.

„Cristiano Ronaldo și Kaká au venit și ei în acea vară, precum și Xabi Alonso, deoarece Madridul a căutat să concureze cu acea echipă a Barcelonei. Benzema le-a supraviețuit pe ei și pe toți ceilalți galactici. Gonzalo Higuaín sosise cu 18 luni mai devreme. Alții au sosit mai târziu, ceva aparent semnificativ în asta. De parcă ar fi fost o căutare de entuziasm, bărbați care ar putea ocupa centrul scenei. Erau Gareth Bale și James Rodríguez. Duminică a fost și ultimul meci al lui Eden Hazard. Poate cea mai proastă semnătură din istoria Madridului, Hazard nu a urcat pe teren; Poate chiar cel mai bun, Benzema a plecat în minutul 70 cu ovație în picioare.