„Contracepția forțată este regula”: Ungaria nu reușește să pună capăt abuzurilor împotriva femeilor cu dizabilități.

În interiorul pereților gri ai instituției, Tibor și Piroska trăiesc împreună de 23 de ani într-o cameră mică.

S-au întâlnit prima dată la această unitate rezidențială pentru persoane cu dizabilități din Tordas, la o oră distanță de capitala Ungariei, unde locuiesc încă.

Aceasta este unul dintre puținele locuri care permite cuplurilor cu dizabilități să împartă o cameră.

În ciuda faptului că au fost împreună atât de mult timp, Tibor și Piroska nu s-au gândit niciodată să aibă copii. Nu din cauza dizabilității lor intelectuale, ci pentru că simt că nu trăiesc în locul potrivit pentru a-și crea o familie.

„Dacă nu am locui aici ne-am fi gândit să avem copii, dar într-o instituție nu se poate pentru că un copil are nevoie de siguranță”, spune Tibor.

Șefa asistentelor de la Tordas, Melinda Bartók, este de acord cu el. „Nu îmi pot imagina un copil de trei ani mergând la grădiniță și fiind întrebat unde locuiește. Un copil sănătos care crește într-o instituție de psihiatrie va începe viața într-un dezavantaj”.

Din cei 200 de rezidenți și cu aproximativ 50 de cupluri care trăiesc împreună, doar cinci femei iau contracepție la Tordas, potrivit lui Bartók. Chiar și așa, ea spune că „în ultimii 20 de ani nu au fost nașteri sau avorturi”.

„Este pur și simplu ciudat că în instituțiile în care trăiesc 200 sau 300 de persoane cu dizabilități, nu există sarcini deloc”, spune Sándor Gurbai, purtător de cuvânt al Fundației Validity.

„Contracepția forțată este regula. Nu este scris în contractul semnat de stagiari, dar există un acord verbal. Dacă nu, nu vei fi admis”, adaugă el.

La 58 de ani, Piroska nu mai are nevoie de contraceptive, deși obișnuia să le ia în fiecare zi.

„Obișnuiam să iau Ovral, pastile roz și pastile albe”, spune ea. Uneori i se făceau și injecții, adaugă ea, și nu era ceva asupra căruia ea putea decide. „Nu, au fost prescrise de neurolog”.

Instituția este vigilentă și de fiecare dată când un băiat și o fată se apropie unul de celălalt își activează protocolul.

„Nu ne putem preface că nu am observat. Așa că îi informăm pe părinți și ei știu exact că o încuviințare este suficientă pentru a ști ce avem de făcut”, spune asistenta.

„Așa că apoi trecem prin procesul de a o duce la un examen ginecologic. O fac și apoi li se prescriu contraceptive”, adaugă ea.

Lacune în lege:

„Viața în instituții pentru persoanele cu dizabilități este represivă”, spune avocatul maghiar și activistul ONG Tasz Kristof Kornyei.

„Întrebarea dacă persoanele cu dizabilități ar trebui să aibă familii nici măcar nu se pune, deoarece sunt tratați ca niște copii ei înșiși”, adaugă el.

Atunci când contracepția nu este potrivită pentru pacient, instituțiile recurg la sterilizare.

La Tordas, 15 femei au fost supuse ligaturii trompelor, o practică permisă de lege în Ungaria, una dintre cele trei țări din UE - alături de Portugalia și Cehia - care nu incriminează sterilizarea minorilor.