Fostul senator Ovidiu Florean vrea despăgubiri pentru 7 ani de chin, după ce Radu Moldovan l-a dat pe mâna procurorilor

Rivalitatea dintre Ovidiu Florean și Radu Moldovan este deja arhicunoscută și a început acum mai bine de un deceniu. În august 2013, Consiliul Județean, al cărui proaspăt președinte era Radu Moldovan, a decis transformarea Direcției Județeană de Pază, în fruntea căreia se afla Ovidiu Florean, în Serviciu de Pază a Obiectivelor de Interes Judeţean. Reorganizarea a dus la dispariția a 80 de posturi, în organigramă fiind prevăzute doar 63.La scurt timp după decizia de reorganizare de a Direcției Județene de Pază, Ovidiu Florean a depus o plângere prealabilă, care evident a fost respinsă de legislativul județean, iar mai apoi, mai precis în octombrie 2013, a dat în judecată Consiliul Județean, acțiune la care a renunțat în mod subit și inexplicabil câteva luni mai târziu.Ei bine, de aici a început adevăratul război, fiindcă “obrăznicia” lui Florean, de a da în judecată Consiliul Județean, nu a trecut neobservată de Radu Moldovan, care a dispus efectuarea unui audit intern, iar în februarie 2014 a cerut consilierilor județenei să aprobe desființarea Serviciului Județean de Pază, fiindcă s-au găsit o serie de nereguli.În 2015, a urmat și un audit al Curții de Conturi, care de asemenea a identificat nereguli și un prejudiciu de peste 280.000 de lei, și totodată a dispus o serie de măsuri. În 2016, președintele Radu Moldovan a dispus numirea unei comisii formată din trei funcționari publici din instituție pentru punerea în aplicare a măsurilor indicate de Curtea de Conturi și efectuarea unor noi verificări. La final, în ianuarie 2017, Consiliul Județean a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru săvârşirea infracţiunilor de delapidare, abuz în serviciu, neglijenţă în serviciu și deturnare de fonduri.Imediat după sesizare, Parchetul a întocmit un dosar penal, fiind începută urmărire penală in rem, adică pe faptă. Cercetările pe acest palier au durat până în octombrie 2018, când procurorul de caz a dispus începerea urmăririi penale in personam, Ovidiu Florean fiind înștiințat că a primit calitatea de suspect sub aspectul comiterii infracțiunilor de deturnare de fonduri, 4 fapte de abuz în serviciu în formă continuată (o faptă cu 66 acte materiale, o faptă cu 11 acte materiale, o faptă cu 3 acte materiale, o faptă cu 19 acte materiale), delapidare, angajarea cheltuielilor din buget peste limita creditelor bugetare aprobate și un prejudiciu de 280.583,39 lei.Ei bine, în aprilie 2019, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de deturnare de fonduri – fapta nu este prevăzută de legea penală, și a dispus declinarea cauzei către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița pentru continuarea cercetărilor cu privire la celelalte fapte.La două luni după, în iunie 2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița declină cauza către Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Cluj, unde dosarul stă până în iulie 2024, când procurorii clasează cauza, faptele nefiind prevăzute de legea penală.În condițiile în care, procurorii nu constatat că ar fi săvârșit vreo faptă penală, în octombrie 2024, Ovidiu Florean dă în judecată Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Unitatea Teritorială Administrativă (UAT) Bistrița-Năsăud și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru chinul îndurat în cei șapte ani cât a durat ancheta penală.În cererea de chemare în judecată, Florean a solicitat instanței să dispună, în principal, obligarea Consiliului Județean și a UAT BN la plata sumei 5.474 euro/27.200,30 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocaţial+TVA) pe care le-a suportat în calitate de inculpat în dosarul penal, plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la plata efectivă; În cazul în care primul capăt de cerere va fi respinsă, el a solicitat să se dispună obligarea Statului Român – prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 10.000 euro/c/val. în lei la data plăţii efective, reprezentând daune morale pentru durata nerezonabilă a procedurii judiciare din dosarul penal menţionat, cu prejudiciul aferent, cu cheltuieli de judecată.“Prin urmare, reclamantul a arătat că s-a constatat a fi evident nefondată sesizarea Consiliului Judeţean Bistrița-Năsăud şi a UAT Judeţul Bistrița-Năsăud – din analiza modului şi a condiţiilor în care, în exercitarea funcţiei de director al D.J.P. Bistrița-Năsăud, în perioada 2013-30.04.2014, reclamantul a dispus efectuarea cheltuielilor, rezultând că aceasta s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, fără pagube în patrimoniul direcţiei şi fără foloase patrimoniale necuvenite pentru mine sau pentru alte persoane.Reclamantul a mai arătat că aspectele puteau fi constatate cu uşurinţă în urma oricărei acţiuni de verificare cu bună-credinţă, netendențioase, obiective – din partea autorităţii care a formulat plângerea penală, iar sesizarea parchetului şi demersurile anterioare în acest sens au fost făcute însă cu rea-credinţă, în interesul (politic) al Preşedintelui Consiliului judeţean ########-Năsăud – care deţine această funcţie din anul 2012, reuşind astfel să-şi înlăture un adversar politic – pe reclamantul ####### ######-#####.Reclamantul a învederat că nu şi-a putut închipui şi nici nu putea accepta ca o autoritate de rangul unui consiliu judeţean – cu toată încadrarea lui cu specialişti şi experţi în finanţe şi juridici – să nu realizeze – dacă acţionau cu bună-credinţă – lipsa de tipicitate a faptelor reţinute cu conţinutul vreuneia dintre infracţiunile reclamate (cuprinzând, ostentativ, întreg codul penal susceptibil a fi invocat).Clasarea cauzei faţă de reclamant a fost dispusă la data de 15 iulie 2024 – ceea ce înseamnă la peste 7 ani, 6 luni şi 10 zile de la înregistrarea plângerii la Parchetul de pe lângă Tribunalul ########-Năsăud – 05.01.2017, perioadă în care a fost urmărit penal, iniţial de Parchetul de pe lângă Tribunalul ########-Năsăud, apoi de către Parchetul de pe lângă judecătoria ########, iar din iunie 2019 de către DNA – Serviciul teritorial Cluj – pentru numeroase infracţiuni, în final încadrarea juridică fiind abuz în serviciu ca infracţiune asimilată celor de corupţie în formă continuată (pentru care s-a dispus clasarea).Reclamantul a mai arătat că urmărirea penală declanşată de plângerea formulată de Consiliul judeţean ########-Năsăud şi U.A.T. Judeţul ########-Năsăud a generat cheltuieli materiale semnificative şi suferinţe evidente, prin contestarea corectitudinii şi integrităţii sale în exercitarea funcţiei de director al D.J.P. ########-Năsăud (fiind acuzat de o vastă activitate infracţională, producere de pagube în patrimoniul Direcţiei în cuantum de 280.583,39 lei şi crearea de foloase patrimoniale necuvenite pentru el sau alte persoane), prin mediatizarea vinovăţiei, prin afectare relaţiilor profesionale, sociale, etc.Stigmatul, stresul, ostracizarea, inconvenientele de multe feluri – pe o durată de incertitudine de peste 7 ani şi 6 luni – sunt prejudicii care nu se compensează prin soluţia – corectă şi favorabilă – de clasare a cauzei”, a reținut Judecătoria Bistrița din cererea de chemare în judecată depusă de fostul senator.În iulie 2025, instanța a venit cu prima sentință. În primul rând, judecătorul cauzei a constatat că, Consiliul Județean nu are personalitate juridică, nu are folosința drepturilor civile, nu deține un patrimoniu propriu, nu poate angaja obligații și deține drepturi în nume propriu și, prin urmare, pârâtul nu poate răspunde patrimonial și nu poate fi obligat la achitarea unei sume de bani către reclamant. De asemenea, a respins cererea cu privire la obligarea UAT BN sau a Statului Român la plata cheltuielilor judiciare cu onorariul avocațial, suportate de acesta în dosarul penal, ca fiind neîntemeiată.“Analizând cererea formulată în contradictoriu cu U.A.T. B.-N., instanța reține că pentru a putea obliga acest pârât la plata sumei de bani imputată de reclamant, este necesară dovedirea întrunirii condițiilor de existență ale răspunderii civile delictuale, condiții ce se desprind din dispozițiile legale anterior evocate și anume: 1. existenta unei fapte ilicite 2. existenţa unui prejudiciu 3. culpa autorului faptei 4.  un cert raport de cauzalitate între paguba pricinuită şi acţiunea ilicită a făptuitorului.Reclamantul susține că fapta ilicită a pârâtului este aceea că, prin consiliul județean, a formulat sesizarea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (…), cu privire la săvârșirea, de către persoanele care îndeplineau funcțiile de director și contabil șef, a unor fapte penale în exercitarea atribuțiilor de serviciu ale acestora. De asemenea, reclamantul mai susține că sesizarea a fost făcută cu rea-credință, întrucât C.J.B.N. trebuia să cunoască faptul că cele sesizate nu intră în sfera legii penale, acuzația penală fiind, în accepțiunea reclamantului, «tendențioasă, de rea-credință», nefondată, generată de rivalități politice.Potrivit art. 249 C. proc. civ., reclamantul este obligat să dovedească toate susținerile pe care le face în procesul civil, însă în speța dedusă judecății acesta nu a propus probe care să demonstreze afirmațiile despre reaua-credință a instituției care a depus sesizarea la organele de urmărire penală. Astfel, cele arătate de reclamant sunt simple susțineri, afirmații neprobate, de care instanța nu va ține seama în soluționarea cauzei. Potrivit art. 14 Cod civil, buna credință se prezumă până la proba contrară, iar cel care susține contrariul este obligat să demonstreze aceste susțineri.În ceea ce privește existența unei fapte ilicite, instanța reține că fapta ilicită reprezintă o acțiune sau inacțiune prin care o persoană încalcă o obligație legală sau o normă de conduită, cauzând un prejudiciu altcuiva. În cauza dedusă judecății, fapta C.J.B.N. de a sesiza Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nu este una ilicită, în accepțiunea legii civile ci, din contră, reprezintă o obligație legală a acestei instituții.Astfel, Camera de conturi Bistrița-Năsăud a emis Raportul de control din 14.12.2015 (f. 72-133) ce a vizat controlul fondurilor în privința întregii unități administrativ-teritoriale a județului Bistrița-Năsăud, și nu doar instituția condusă la acea vreme de către reclamant. Ulterior acestui raport, la data de 07.01.2016 a fost emisă Decizia nr. (…)/2015 (…) de către Curtea de Conturi a României – camera de conturi Bistrița – Năsăud, care a constatat, printre altele, deficiențe în efectuarea cheltuielilor de către Direcția de pază Bistrița-Năsăud și a decis extinderea verificărilor la această Direcție, pentru identificarea cheltuielilor efectuate cu încălcarea reglementărilor legale și dispunerea măsurilor care să asigure recuperarea integrală a prejudiciului, conform normelor legale aplicabile.Drept urmare, din dispoziția președintelui C.J.B.N. din data de 02.16.2016 (…), a fost constituită o comisie pentru punerea în aplicare a măsurilor decise de Curtea de Conturi, care să efectueze verificările solicitate de către aceasta, la nivelul Direcției de pază. La data de 16.06.2016 a fost emisă fișa de verificare (…) întocmită de comisia constituită la nivelul consiliului județean, prin care s-a constat, în esență, existența unui prejudiciu de 224.552,22 lei, de care era responsabil atât reclamantul Florean Ovidiu Iosif în calitate de director cât și contabilul șef al Direcției, precum și un prejudiciu de 23.008,92 lei de care era responsabil exclusiv reclamantul.Finalmente, urmare a celor constatate, la data de 05.01.2017 C.J.B.N. a înregistrat o sesizare penală pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud (f. 13).Din analiza succesiunii de verificări efectuată cu privire la activitatea Direcției condusă de reclamant reiese că aceasta a fost una legală, instituțională, sesizarea penală fiind ultimul pas din acest demers de verificare care a privit întreaga unitate administrativă a județului Bistrița-Năsăud și nu doar instituția condusă de reclamant la vremea respectivă.Mai mult decât atât, instanța reține că există o obligație legală a conducătorilor instituțiilor publice și persoanelor cu atribuții de control de a sesiza organele penale atunci când au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni, obligație instituită de art. 291 C. proc. pen. Omisiunea îndeplinirii acestei obligații este sancționată de legea penală, prin incriminarea faptei de omisiune a sesizării la art. 267 C. pen. (Funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă). Potrivit alin. (2) din acest text legal, fapta este pedepsită chiar dacă este săvârșită din culpă.Așadar, în măsura în care din verificările efectuate exista bănuiala că a fost săvârșită o faptă penală, C.J.B.N. avea obligația legală, sancționată prin răspunderea penală individuală a funcționarilor responsabili, să sesizeze organele penale cu privire la această faptă, neexistând un drept de apreciere a oportunității sesizării pentru această instituție. Prin urmare, fapta de a sesiza Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud este legitimă, fiind o obligație legală a autorului sesizării, astfel că în temeiul acestei fapte nu poate fi antrenată răspunderea delictuală a U.A.T. B.-N.Argumentul reclamantului, care arată că autorul sesizării trebuia să știe că faptele sesizate nu întrunesc condițiile de tipicitate pentru a intra în sfera faptelor penale și să se abțină de la această sesizare, nu sunt de natură să contrazică concluzia de mai sus. Chiar dacă în aparatul U.A.T. B.-N. există juriști, aceștia nu au în competența lor stabilirea tipicității faptelor penale, această atribuție fiind rezervată, prin lege, exclusiv organelor de urmărire penale și instanțelor judecătorești”, arată instanța în motivarea sentinței.Cu privire la obligarea Statului Român la plata daunelor morale pentru durata nerezonabilă a procedurii judiciare în dosarul penal, instanța, care a ținut cont de jurisprudența europeană, i-a dat doar parțial dreptate lui Ovidiu Florean.Astfel, judecătorul cauzei subliniază că procedura penală împotriva lui Ovidiu Florean a început propriu zis în momentul în care el a fost încunoștințat oficial de declanşarea procedurilor penale, adică atunci când a fost pus sub acuzare de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.“Ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale din 31.10.2018 (…) marchează momentul de început al procedurilor penale, conform criteriilor anterior enunțate, această dată fiind și cea la care instanța se va raporta pentru a examina dacă, în speță, procesul penal a avut sau nu o durată nerezonabilă. Contrar celor susținute de reclamant, instanța nu se va raporta la data de 05.01.2017 (data sesizării penale a C.J.B.N.), întrucât până în 31.10.2018 cercetările au avut loc cu privire la faptă, in rem, nefiindu-i adresată vreo acuzație oficială reclamantului.Așadar, procedura penală a început, în privința reclamantului, la data de 31.10.2018 și s-a finalizat la data de 15.07.2024, prin ordonanța de clasare a D.N.A., durata totală a procesului penal fiind de 6 ani, 8 luni și 11 zile (iar nu 7 ani, 6 luni și 10 zile, astfel cum a susținut reclamantul în cerere). În această perioadă, instanța urmează să analizeze dacă au existat întârzieri nejustificate, ținând seama de criteriile enunțate anterior”, se menţionează în motivare.Instanța arată că dosarul în care a fost cercetat Florean a fost unul complex, în care anchetatorii au fost nevoiți să examineze un număr mare de acte materiale, întinse pe o perioadă lungă de timp, cu administrarea unui probatoriu complex și voluminos. Dacă la nivelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud și cel de pe lângă Judecătoria Bistrița, instanța nu a identificat probleme în ceea ce privește celeritatea urmăririi penale și a considerat că aceasta s-a derulat într-o perioadă rezonabilă, nu la fel s-a raportat față de ancheta derulată de procurorii DNA Cluj, unde de fapt s-au înregistrat întârzieri nejustificate.“Astfel, deși dosarul ajunge la D.N.A. în 20 iunie 2019 (…), abia la data de 20.01.2021 se aplică rezoluția pe adresa de înaintare, cu mențiunea „soluționează dl. procuror XX”, evidențiindu-se așadar 7 luni de întârziere ce nu apare să aibă vreo justificare obiectivă care să se desprindă din înscrisurile dosarului penal. Apoi, după încă 4 luni de la această rezoluție, în 21 mai 2020 se dispune efectuarea unei constatări economico-financiare de către specialistul din cadrul DNA (…), pentru care se stabilește termen de întocmire 20.06.2020, raportul de constatare fiind realizat și depus la dosar la data de 15.06.2020 (…).Ulterior acestui moment, din actele dosarului penal se desprinde o corespondență activă între organele de cercetare și reclamant, pentru a-i fi comunicat raportul de constatare în vederea realizării apărărilor de către acesta. Astfel, în 11.11.2020 reclamantul a cerut reprogramarea audierii în calitate de suspect motivând că este în izolare la domiciliu datorită pandemiei COVID, apoi reclamantul învederând că se află la București pentru a-și prelua mandatul de parlamentar, conduce campania electorală, etc., sens în care au fost efectuate note telefonice de către organele de cercetare.Organele de cercetare penală trimit raportul de constatare prin e-mail, la solicitarea reclamantului (…) în 14.12.2020, iar în 06.01.2021, reclamantul este audiat în calitate de suspect (…). Ulterior acestei date, nu se mai întocmesc alte acte procedurale şi nu se mai administrează alte probe până la date de 25.08.2023 (adică 2 ani, 7 luni și 19 zile după ultimul act procedural îndeplinit), dată la care este emisă ordonanța de schimbare a încadrării juridice și extindere a urmăririi penale (…), fiind apoi administrate alte probe și efectuate acte de urmărire penală într-un ritm alert, care sunt consemnate atât în vol. I cât și în vol. II și III UP, acte ce culminează, la data de 15.07.2024, cu ordonanța de clasare, prin care s-au finalizat procedurile penale împotriva reclamantului.Analizând desfășurarea urmăririi penale împotriva reclamantului, în ceea ce privește celeritatea acesteia, se poate observa o perioadă cumulată de 3 ani 6 luni și 19 zile în nu s-au îndeplinit acte de procedură, nu au fost administrate probe iar cauza a stat în nelucrare, ulterior declinării dosarului la D.N.A.În speță, este de observat însă că, în privinţa procedurii penale instrumentate faţă de reclamant, prin modalitatea concretă de desfăşurare a acesteia, nu poate fi negată durata nerezonabilă a procedurii. Astfel, chiar dacă complexitatea în sine a cauzei, durata necesară administrării tuturor probelor (inclusiv audierea tuturor martorilor) şi soluţionarea tuturor cererilor invocate pe parcursul procedurii pot constitui argumente de natură să justifice temporizarea procedurii penale, o durată de peste 6 ani se vădeşte ca fiind una nerezonabilă, față de perioadele de timp în care cauza a stat în nelucrare. De asemenea, în aprecierea caracterului nerezonabil instanța mai reține că reclamantul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare și nu a cauzat prin propriul comportament tergiversarea cauzei, precum și faptul că toată această perioadă de timp s-a derulat în faza procesuală a urmăririi penale.Este adevărat că întârzierile au putut avea drept motive cauze obiective, justificate din perspectiva organelor de urmărire penală, precum deficitul de personal, lipsa infrastructurii și a resurselor adecvate și suficiente, frecventele schimbări legislative, multitudinea de cauze penale ce necesită soluționare, deficiențe a căror existență este de notorietate (…) și pe care instanța nu este învestită să le analizeze în dosarul ce face obiectul cauzei.Cu toate acestea, deficiențele menționate nu pot exonera statul român de responsabilitatea sa față de persoanele private care sunt supuse urmăririi penal de către organele sale, statul fiind obligat să asigure resursele necesare, din toate punctele de vedere, pentru ca organele de urmărire penală să poată efectua, într-un interval de timp rezonabil, urmărirea penală în cauzele pe care le au de soluționat. (…)Drept urmare, indiferent de soluţia adoptată pe fondul acuzaţiei penale, acţiunea iniţială a statului derulată pe o perioadă de timp care depăşeşte limitele rezonabile, nu poate fi calificată decât ca o faptă nejustificată şi, în consecinţă, ilicită, care angajează răspunderea sa delictuală, în condiţiile art. 1349 C. civ.Din perspectiva condiției referitoare la existenţa unui prejudiciu, instanța reține că reclamantul își circumscrie pretențiile în legătură cu componenta morală a suferinței experimentate ca urmare a încălcării dreptului său la soluţionarea procesului penal într-un termen rezonabil, precum şi a consecinţelor generate de starea de incertitudine în care s-a aflat, consecinţe manifestate, potrivit susţinerilor reclamantului, prin aducerea unei grave atingeri reputației profesionale și sociale, degradarea relațiilor sociale și de familie.Instanța reține că reclamantul nu a propus nicio probă cu privire la cele invocate, respectiv degradarea relațiilor sociale, de familie, atingerea reputației, acestea fiind simple susțineri neprobate în cauza dedusă judecății.Cu toate acestea, este recunoscut la nivelul jurisprudenței naționale și C.E.D.O. (Apicella c. ######) că în sine, durata nerezonabilă și excesivă a procedurii penale cauzează un prejudiciu moral, datorită stării de incertitudine și anxietate cu privire la rezultatul procedurii în care trăiește orice persoană ce face obiectul unei acuzații penale. Din această perspectivă, luând în considerare frământările interne ale reclamantului şi stresul emoţional, psihic al acestuia, sub aspectul incertitudinii îndelungate în privinţa statutului său juridic, prin prisma considerentelor ce preced, instanţa concluzionează în sensul că, în cauză, a fost dovedită în mod neechivoc existenţa unui prejudiciu, chiar dacă nu de amplitudinea descrisă de reclamant în cerere.În acest context, astfel cum se desprinde din argumentele dezvoltate anterior, cu ocazia analizării existenţei faptei ilicite şi a prejudiciului, instanţa reţine existenţa unui raport de cauzalitate între conduita ilicită, injustă, relevată mai sus şi prejudiciul moral cauzat reclamantului. Prelungirea procedurii judiciare pe o perioadă de peste 6 ani în faza de urmărire penală reprezintă prin ea însăşi o împrejurare de natură a crea o incertitudine care să justifice acordarea unei compensaţii cu componentă morală.Configurarea «satisfacției echitabile» acordată reclamantului este determinată de durata procedurii penale, perioada de timp ce a depășit durata rezonabilă, astfel cum a fost analizată pe larg anterior, precum și jurisprudența C.E.D.O. în materie, cu precizarea că este imposibil de cuantificat precis și matematic un nivel al despăgubirilor care să acopere prejudiciul moral, instanța fiind chemată să stabilească, în mod echitabil, o compensație pecuniară.De asemenea, instanța subliniază faptul că un remediu compensatoriu intern (în speță, acțiunea în răspundere civilă delictuală) echivalează cu recunoașterea încălcării dreptului, ceea ce prezintă relevanță și influențează cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubire.În cauza (…), C.E.D.O. a acordat suma de 3000 euro cu titlu de daune morale, durata procedurii reținută de curte fiind de 9 ani și 5 luni, în materie penală. De asemenea, în cauza (…) c. României, Curtea a acordat despăgubiri în sumă de 2800 euro, durata procedurii fiind de aproximativ 7 ani în fața organelor de urmărire penală.Așadar, ținând seama de toate argumentele prezentate anterior, de jurisprudența C.E.D.O., de complexitatea cauzei penale ce l-a vizat pe reclamant, de faptul că procedurile penale s-au desfășurat exclusiv în fața organelor de urmărire penală, instanța reține că obligarea pârâtului Statul român la plata către reclamant a sumei de 2000 euro este echitabilă și suficientă pentru prejudiciul suferit de acesta. Obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro, astfel cum a cerut reclamantul, este neîntemeiată, acest cuantum fiind excesiv raportat la circumstanțele cauzei și probele administrate”, se arată în documentul instanței.Pe lângă daunele morale în cuantum de 2.000 de euro, Statul Român prin Ministerul Finanţelor este obligat să plătească cheltuieli de judecată în valoare de 1243 lei.Ovidiu Florean nu a fost mulțumit de sentința Judecătoriei Bistrița, astfel că atacat-o cu apel, procesul mutându-se la tribunalul Bistrița-Năsăud, unde primul termen de judecată a fost stabilit pentru jumătatea lunii martie.