Gong final în războiul dintre Primăria Șieu-Măgheruș și Primăria Bistrița pentru pășunea de 33 de hectare! Ce a decis instanța de la Cluj

În baza expertizei tehnice dispusă în dosar, a reieșit că de fapt suprafața revendicată de Comuna Șieu Măgheruș ar avea o întindere de 23,8 ha, din care Municipiul Bistrița ocupă de fapt doar 179.524 mp, adică de 17,95 ha, restul suprafețelor aflându-se în proprietatea unor persoane fizice sau în proprietatea Statului Român, în administrarea Romsilva. Tribunalul Bistrița-Năsăud a decis că suprafața de 17,95 ha este ocupată nelegal de municipalitatea bistrițeană, iar Primăria Șieu-Măgheruș este de fapt proprietarul de drept.Cele două părți împricinate au formulat recurs, care s-a judecat la Curtea de Apel Cluj.Judecătorii clujeni au pronunțat zilele trecute sentința definitivă, menținând sentința tribunalului.“Respinge ca nefondate recursurile declarate de Comuna Şieu Măgheruş prin Primar şi de Municipiul Bistriţa prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 131/A din 20.05.2025 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pronunţată în dosar nr. 1982/190/2021*. Obligă pe numitul recurent Municipiul Bistriţa Năsăud să plătească intimatei Comuna Şieu Măgheruş suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este definitivă. Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei, azi, 26.11.2025”, este decizia Curții de Apel Cluj.Război continuu între cele două UAT-uri pentru limita de proprietateRăzboiul dintre Primăria Șieu Măgheruș și Primăria Bistrița a început în anii `90. Din cauza harababurii din acte din perioada comunistă și din primii ani de după Revoluție, lucrurile au fost complicate încă de la început.Primăria comunei Șieu Măgheruș a început să se războiască pentru diferite suprafețe de teren aflate la limita cu municipiul Bistrița încă din 1992, când prima instituție care a fost nevoită să facă lumină a fost Instituția Prefectului Bistrița-Năsăud.Ultimul proces a fost intentat de Primăria Șieu-Măgheruș în martie 2021, la Judecătoria Bistrița, unde a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 33 de hectare de teren, situat la „granița” cu UAT Bistrița – un teren de circa 30,5 ha de teren și un altul de circa 2,5 ha.În instanță, Primăria Șieu Măgheruș a arătat că Instituția Prefectului a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren încă din 1992, însă nu a fost niciodată pusă în posesia pășunii.„Prin Ordinul Prefectului județului Bistrița-Năsăud privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei pășuni comunale s-a dispus reconstituirea dreptul de proprietate în favoarea comunei Șieu Măgheruș asupra pășunii „La Sărata” în suprafață de 33 ha, urmând ca Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului, în termen de 2 zile de le emiterea ordinului, să identifice faptic terenurile și să pună în posesie beneficiarul reconstituirii”, a precizat Primăria comunei Șieu Măgheruș.De cealaltă parte, Primăria Bistrița s-a prevalat de dreptul de proprietate în baza a două hotărâri de guvern, una din 2002 și una din 2010, prin care suprafețele respective au fost trecute în domeniul public al municipiului.Pășunea revendicată este situată la Drumul Național 15A, aproape de râul Bistrița. Această pășune, de 33 de hectare, a susținut Primăria comunei Șieu Măgheruș, ar fi fost cumpărată de locuitorii comunei încă din anul 1878.Pe de altă parte, Primăria Bistrița a spus că suprafața de pășune a aparținut sașilor, iar în 1991 a revenit în posesia Municipiului Bistrița, după ce a fost folosită din 1962 până atunci de CAP Crainimăt. Primăria Șieu Măgheruș acuză Primăria Bistrița că folosește această suprafață de decenii și a încercat să și-o însușească și legal, prin înscrierea acesteia în „inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Bistrița”, care a fost atestat printr-o hotărâre de guvern în 2002, iar mai apoi în 2010, tot printr-o hotărâre de guvern, când s-a modificat înscrierea din domeniul public al municipiului în sensul modului de identificare pe trupuri a păşunilor din municipiu, fund menţionate şi datele de identificare cu tarla şi parcelă din registrul cadastral al parcelelor.Prima sentință în acest dosar a venit la în octombrie 2021, prin care judecătorii de la Judecătoria Bistrița au respins cererea Primăriei Șieu Măgheruș, susținând că niciuna dintre unitățile administrativ teritoriale n-a putut să demonstreze că îi aparțin cele 33 de hectare de teren.Cum niciunul dintre combatanți nu au fost mulțumiți, procesul s-a mutat mai departe, în apel, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde primul termen a avut loc în februarie 2022. Lupta la acest nivel a durat până aprilie 2023, însă și de data aceasta nu a fost declarată câștigătoare una dintre părți. Astfel, ambele tabere au formulat recurs împotriva decizie tribunalului la Curtea de Apel Cluj. În octombrie anul trecut, judecătorii clujeni au admis cererea de rejudecare a dosarului depusă de Comuna Șieu Măgheruș.“În rejudecare, tribunalul va avea în vedere dezlegările date de instanţa de recurs, obligatorii potrivit dispozițiilor art.501 alin.1 Cod de procedură civilă şi va proceda la administrarea tuturor probelor pe care le va aprecia ca utile în vederea identificării terenului, pornind, în principal de la actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr.25/1992. De asemenea, vor fi analizate şi apărările Municipiului Bistrița prin Primar potrivit cărora terenurile din Ordinul nr.25/1992 sunt deja proprietatea reclamantei în baza altor titluri, respectiv orice apărări formulate în cauză”, au precizat judecătorii clujeni în motivarea sentinței.Victorie parțială pentru Șieu-MăgherușAstfel, dosarul s-a întors la instanța de apel, respectiv Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde au fost administrate o serie de probe, inclusiv o expertiză judiciară, în urma căreia s-a constatat că de fapt suprafața revendicată de Comuna Șieu Măgheruș ar avea o întindere de 23,8 ha, din care Municipiul Bistrița ocupă de fapt doar 179.524 mp, adică de 17,95 ha, restul suprafețelor aflându-se în proprietatea unor persoane fizice sau în proprietatea Statului Român, în administrarea Romsilva.Cum Municipiul Bistrița nu avea niciun titlu de proprietate pe suprafața de 17,95 ha, instanța bistrițeană a decis că aceasta revine de drept Comunei Șieu-Măgheruș, căreia Prefectura i-a emis un astfel de titlu în 1992.“În aceste condiţii, în prezentul cadru procesual, recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei nu poate avea loc pentru altă suprafaţă decât cea de 17,95 ha, identificată cu numerele cadastrale mai sus menţionate.Diferenţa de suprafaţă se află în proprietatea unor persoane fizice, respectiv a Statului Român, în administrarea Romsilva, persoane neatrase în proces”, a explicat instanța în motivare.Nemulțumite, cele două UAT-uri au atacat sentința cu recurs la Curtea de Apel Cluj – Primăria Șieu-Măgheruș a vrut, evident întreaga suprafață a pășunii, în timp ce Primăria Bistrița a vrută să rămână cu întreaga suprafață ocupată.Judecătorii clujeni au ajuns însă la concluzia că instanța de la Bistrița a judecat corect cauza, astfel că a menținut sentința pronunțată în apel.