Războiul dintre Primăria comunei Șieu Măgheruș și Primăria municipiului Bistrița a început în anii `90. Din cauza harababurii din acte din perioada comunistă și din primii ani de după Revoluție, lucrurile au fost complicate încă de la început.Primăria comunei Șieu Măgheruș a început să se războiască pentru diferite suprafețe de teren aflate la limita cu municipiul Bistrița încă din 1992, când prima instituție care a fost nevoită să facă lumină a fost Instituția Prefectului Bistrița-Năsăud.Ultimul proces a fost intentat de Primăria comunei Șieu-Măgheruș în martie 2021, la Judecătoria Bistrița, unde comuna Șieu Măgheruș a cerut să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 33 de hectare de teren, situat la „granița” cu municipiul Bistrița – un teren de circa 30,5 ha de teren și un altul de circa 2,5 ha.Primăriei Șieu Măgheruș i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin ordin de prefectÎn instanță, Primăria Șieu Măgheruș a arătat că Instituția Prefectului a recunoscut dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren încă din 1992, însă nu a fost niciodată pusă în posesia pășunii.„Prin Ordinul Prefectului județului Bistrița-Năsăud privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei pășuni comunale s-a dispus reconstituirea dreptul de proprietate în favoarea comunei Șieu Măgheruș asupra pășunii „La Sărata” în suprafață de 33 ha, urmând ca Oficiul de Cadastru și Organizarea Teritoriului, în termen de 2 zile de le emiterea ordinului, să identifice faptic terenurile și să pună în posesie beneficiarul reconstituirii”, a precizat Primăria comunei Șieu Măgheruș.De cealaltă parte, Primăria Bistrița s-a prevalat de dreptul de proprietate în baza a două hotărâri de guvern, una din 2002 și una din 2010, prin care suprafețele respective au fost trecute în domeniul public al municipiului.Pășunea revendicată este situată la Drumul Național 15A, aproape de râul Bistrița. Această pășune, de 33 de hectare, susține Primăria comunei Șieu Măgheruș, ar fi fost cumpărată de locuitorii comunei încă din anul 1878.Pe de altă parte, Primăria Bistrița spune că suprafața de pășune a aparținut sașilor, iar în 1991 a revenit în posesia Municipiului Bistrița, după ce a fost folosită din 1962 până atunci de CAP Crainimăt. Primăria Șieu Măgheruș acuză Primăria Bistrița că folosește această suprafață de decenii și a încercat să și-o însușească și legal, prin înscrierea acesteia în „inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Bistrița”, care a fost atestat printr-o hotărâre de guvern în 2002, iar mai apoi în 2010, tot printr-o hotărâre de guvern, când s-a modificat înscrierea din domeniul public al municipiului în sensul modului de identificare pe trupuri a păşunilor din municipiu, fund menţionate şi datele de identificare cu tarla şi parcelă din registrul cadastral al parcelelor.Instanțele din Bistrița, în ceață totală! Clujul a dispus rejudecareaPrima sentință în acest dosar a venit la în octombrie 2021, prin care judecătorii de la Judecătoria Bistrița au respins cererea Primăriei Șieu Măgheruș, susținând că niciuna dintre unitățile administrativ teritoriale n-a putut să demonstreze că îi aparțin cele 33 de hectare de teren.Cum niciunul dintre combatanți nu au fost mulțumiți, procesul s-a mutat mai departe, în apel, la Tribunalul Bistrița-Năsăud, unde primul termen a avut loc în februarie 2022. Lupta la acest nivel a durat până aprilie 2023, însă și de data aceasta nu a fost declarată câștigătoare una dintre părți. Astfel, ambele tabere au formulat recurs la Curtea de Apel Cluj, care în octombrie anul trecut a admis cererea de rejudecare a dosarului depusă de Comuna Șieu Măgheruș.“Soluţia de trimitere spre rejudecare s-a impus urmare a constatării de către tribunal a imposibilității comparării titlurilor din cauza neîndeplinirii procedurii de punere în posesie, ceea ce a determinat o lipsă a cercetării fondului.În rejudecare, tribunalul va avea în vedere dezlegările date de instanţa de recurs, obligatorii potrivit dispozițiilor art.501 alin.1 Cod de procedură civilă şi va proceda la administrarea tuturor probelor pe care le va aprecia ca utile în vederea identificării terenului, pornind, în principal de la actele care au stat la baza emiterii Ordinului nr.25/1992. De asemenea, vor fi analizate şi apărările Municipiului Bistrița prin Primar potrivit cărora terenurile din Ordinul nr.25/1992 sunt deja proprietatea reclamantei în baza altor titluri, respectiv orice apărări formulate în cauză”, se arată în sentința Curții.Doar jumătate din suprafața cerutăDrept urmare, în ianuarie anul acesta, dosarul a ajuns din nou pe masa judecătorilor de la Tribunalul Bistrița-Năsăud, care după 8 termene a pronunțat, în luna mai, sentința, conform căreia administrația locală din Șieu Măgheruș a fost declarată câștigătoare. De ce doar teoretic? Pentru că nu a obținut întreaga suprafață de pășune revendicată, ci doar jumătate. Așa că, putem spune că instanța a împăcat și capra și varza.Astfel, din motivarea sentinței rezultă că, în baza expertizei tehnice dispusă în dosar, a reieșit că de fapt suprafața revendicată de Comuna Șieu Măgheruș ar avea o întindere de 23,8 ha, din care Municipiul Bistrița ocupă de fapt doar 179.524 mp, adică de 17,95 ha, restul suprafețelor aflându-se în proprietatea unor persoane fizice sau în proprietatea Statului Român, în administrarea Romsilva.“În aceste condiţii, în prezentul cadru procesual, recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei nu poate avea loc pentru altă suprafaţă decât cea de 17,95 ha, identificată cu numerele cadastrale mai sus menţionate.Diferenţa de suprafaţă se află în proprietatea unor persoane fizice, respectiv a Statului Român, în administrarea Romsilva, persoane neatrase în proces”, a explicat instanța în motivare.Nici de data aceasta părțile implicate în proces nu au fost mulțumite de sentință, astfel că au formulat recurs, procesul ajungând iar la Curtea de Apel Cluj. Cum dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței abia zilele trecute, încă nu a fost stabilit încă primul termen de judecată.