Dilema cu care se confruntă un clujean care lucrează de 7 ani la aceeași companie și nu e respectat: „Ce să fac? Îmi caut altceva sau trec peste?”

După aproape șapte ani petrecuți în aceeași firmă, un angajat din Cluj își deschide sufletul și povestește cum entuziasmul de la început s-a transformat, treptat, în dezamăgire și neputință. Deși iubește domeniul în care activează, colegii și mediul de lucru, spune că, în ultima perioadă, simte că nu mai aparține acelui loc, că tot efortul și dedicarea lui par invizibile.Bărbatul povestește că, de-a lungul anilor, a venit cu idei care au adus profituri consistente companiei, chiar de ordinul miilor sau zecilor de mii de lei. Totuși, de fiecare dată când se aștepta la o apreciere, a primit în schimb critici.


„Cu toate astea, de fiecare dată mi se spune că „aș putea face mai mult” sau că nu e suficient.”, povestește clujeanul.Este genul de poveste care, din păcate, nu este singulară. Angajați dedicați care dau totul pentru un proiect, dar se lovesc constant de lipsă de recunoaștere.Situația s-a degradat și mai mult în momentul în care comunicarea s-a rupt complet. „În plus, orice încercare de a discuta ceva sau de a propune o schimbare se transformă într-o confruntare. Patronul ridică tonul și respinge tot din start, fără să încerce măcar să înțeleagă logica din spatele propunerilor.”Această dinamică tensionată i-a tăiat complet dorința de a se implica. „În punctul ăsta, oricât de mult aș vrea binele firmei, simt că tot eu sunt cel care greșește.”


După șapte ani de loialitate, angajatul clujean spune că se află într-un punct de cotitură: „Îmi place ceea ce fac, îmi place echipa, dar am început să simt că nu mai am ce căuta acolo. Mi-e greu să accept asta, dar în același timp simt că nu mai pot continua în același ritm.”
Întrebarea pe care o lansează la final e una universală: Ce faci când dragostea pentru meserie nu mai poate învinge lipsa de respect și apreciere?Rămâi să încerci să schimbi ceva din interior sau alegi, pur și simplu, să mergi mai departe?