„Efectul luxului” se resimte și la spațiile verzi: Cartierele „de bani gata” sunt au acces la natură, iar cele „sărace” rămân lipsite de verdeață

Inegalitatea dintre bogați și săraci nu se vede doar în salarii, locuințe sau educație, ci și în copacii care îți cresc pe stradă. Un nou studiu arată că spațiile verzi devin un „privilegiu” urban, rezervat în special cartierelor înstărite, în timp ce zonele defavorizate rămân gri, fierbinți și lipsite de biodiversitate.Fenomenul poartă numele de „efectul luxului” și a fost observat în metropole precum New York, Londra, Beijing sau Cape Town. În aceste orașe, locuitorii din zonele bogate beneficiază de mai mulți copaci, mai multe păsări, mai mult spațiu verde, în timp ce locuitorii cu venituri reduse trăiesc într-un mediu mai degradat vizual și ecologic.


Termenul face referire la o formă de inegalitate de mediu, în care accesul la natură, și implicit la aer mai curat, temperaturi mai suportabile sau spații de relaxare, devine un indicator al bunăstării economice.În timp ce în Brazilia are loc COP30, unde biodiversitatea și justiția de mediu sunt teme centrale, Universitatea din Torino a analizat peste 100 de studii internaționale și a ajuns la aceeași concluzie: biodiversitatea urbană este distribuită inegal.„Biodiversitatea urbană este esenţială pentru a înţelege interacţiunile dintre oameni şi natură şi cum putem convieţui în armonie cu ea.”, explică biologul Irene Regaiolo, autoarea principală a cercetării, publicată în revista People and Nature, conform Știrile ProTv.Studiul arată că zonele defavorizate sunt mai gri, mai sărace în vegetație, mai fierbinți și mai poluate. În schimb, cartierele înstărite investesc mai mult în verdeață, dar și beneficiază de atenția autorităților.


Regaiolo subliniază că „efectul luxului” nu este universal, dar se regăsește în multe orașe. Totuși, majoritatea studiilor provin din țările bogate, America de Nord și Australia, lăsând necercetate multe orașe ale Sudului global.În țările în curs de dezvoltare, oamenii au alte priorități: hrană, siguranță, supraviețuire. Urbanismul funcționează diferit, dar inegalitatea dintre centrul bogat și periferia săracă rămâne aceeași.O soluție aparent logică ar fi dezvoltarea spațiilor verzi în zonele marginalizate. Dar cercetătorii avertizează asupra unui efect secundar: gentrificarea verde.Mai mult verde înseamnă valoare imobiliară mai mare, iar asta poate duce la expulzarea locuitorilor săraci, exact a celor pe care politicile urbane ar trebui să-i ajute.De aceea, Regaiolo propune o abordare mai fină: grădini urbane, grădini comunitare, proiecte de știință cetățenească, toate dezvoltate împreună cu comunitatea locală. În prezent, peste jumătate din populația planetei trăiește în orașe. ONU estimează că procentul va ajunge la 70% până în 2050. Concluzia este simplă: pentru miliarde de oameni, orașul va fi singurul contact cu natura.„Soluţiile bazate pe natură, de la plantaţii până la infrastructuri verzi, pot ajuta la combaterea schimbărilor climatice, reducând insulele de căldură, promovând conservarea biodiversităţii şi încurajând incluziunea socială.”, spune Regaiolo.