Un cunoscut profesor clujean e furios pe progresiști și pe „cancel culture”: „Nu mă interesează dacă Eminescu mergea la prostituate”

Profesorul clujean Adrian Papahagi spune că este dezgustat de acei progresiști care îmbrățișează „cancel culture” și încearcă să desființeze orice personaj istoric, de la Ștefan cel Mare la Mihai Eminescu. Într-o tiradă dură împotriva acestei tendințe moderne de „demitizare”, profesorul observă cum, pentru acești critici, „Ion Barbu era erotoman și instabil, Cioran un legionar isteric, Eliade unul arivist, Ștefan cel Mare era mic, islamofob și sexist, Mihai Viteazu nu era român și nici viteaz și, dacă mai căutăm puțin, nici Mihai.”


Ironia mușcătoare atinge apogeul când Papahagi adaugă că “toți sunt detestabili: care nu-s legionari și fasciști sunt sigur obsedați sexual sau ahtiați după lux, sau neromâni, sau prea români, sau măcar bărbați albi creștini și morți, ceea ce-i face de o mie de ori detestabili.”Profesorul nu se oprește aici: „Nu scapă de asta nici sfinții, de la Padre Pio și Maica Tereza la Petru și Pavel. Scormonim, deconstruim, expunem cu mândrie securistă: i-am găsit hiba, gata, sunt șantajabili în fața posterității, jos de pe soclu, mama lor de fasciști!”, scrie Papahagi, denunțând ceea ce numește „orgoliul demolării”.„Mă încearcă un dezgust puternic față de acești scormonitori în cadavre”, continuă Papahagi, explicând că preferă „să studiez măreția umană, nu miseria humanae conditionis, vorba lui Inocențiu al III-lea.” El respinge obsesia pentru detalii triviale: “Nu mă interesează dacă Sfântului Francisc îi puțeau sandalele, dacă Toma din Aquino trăgea des vânturi, dacă Shakespeare era homosexual sau nu, sau dacă Eminescu mergea la prostituate.”În schimb, Papahagi afirmă că îl fascinează „cum a putut un om să fie urmat până astăzi, altul să înalțe o catedrală a gândirii, altul să scrie vers după vers perfect și să creeze personaje care umblă și astăzi printre noi.”Concluzia sa e un manifest cultural: „Astăzi, e la modă să deconstruiești, să demitizezi, să demolezi statui, să pângărești totul. Din experiența mea de cititor, miturile și cei capabili să le creeze trăiesc veșnic. Scormonitorii în rahat produc doar delicii efemere unora ca ei.”Prin aceste cuvinte, Adrian Papahagi trage un semnal de alarmă asupra tendinței de a reduce valorile la defectele omenești și de a înlocui admirația cu disecția morbidă. Pentru el, cultura nu înseamnă scandal, ci recunoașterea geniului care transcende imperfecțiunea umană.