Un inspector de poliție nervos i-a dat un cap în gură șefului său și i-a spart nasul. Cum a vrut să scape: „Reproduceam o fază dintr-un meci de fotbal”

Un inspector de poliție din cadrul Biroului pentru Imigrări Bistrița-Năsăud, MAGDA G. CăLIN ADRIAN, a fost condamnat la doi ani și trei luni de închisoare cu suspendare după ce și-a agresat propriul șef, LUNG LIVIU GABRIEL, chiar în sediul instituției, în timpul programului de lucru. Curtea de Apel Cluj a respins apărarea inculpatului, care a susținut că incidentul a fost unul accidental, și a concluzionat că agresiunea a fost comisă cu intenție directă.Potrivit hotărârii definitive, incidentul a avut loc în 31 martie 2021, când comisarul-șef, șef al Biroului pentru Imigrări Bistrița-Năsăud, a intervenit pentru a calma un conflict izbucnit între subordonatul său și un alt coleg.





Judecătorii clujeni au reținut că intervenția șefului a fost suficientă pentru a provoca reacția violentă a inspectorului de poliție: Pe parcursul procesului, polițistul a negat constant că și-ar fi lovit intenționat superiorul. Acesta le-a spus judecătorilor că încerca doar să reproducă o fază dintr-un meci de fotbal disputat anterior și că, în timp ce se sprijinea de scaunul șefului, și-a pierdut echilibrul, producându-se un contact accidental.Judecătorii au respins însă categoric această explicație.Mai mult, instanța apreciază că versiunea oferită de inculpat este lipsită de credibilitate.


„Apărarea inculpatului... este neîntemeiată, susținând în mod neverosimil ipoteza unui contact fizic accidental cu persoana vătămată, sens în care a prezentat într-o manieră puerilă versiunea sa în ceea ce privește dinamica incidentului.”Judecătorii au arătat că declarațiile martorului ocular se coroborează cu declarația persoanei vătămate și infirmă susținerea potrivit căreia ar fi fost vorba despre un accident.Instanța mai reține că „declarația martorului ocular se coroborează cu declarația persoanei vătămate sub aspectul lovirii active realizate de inculpat și infirmă apărările inculpatului, în sensul că a fost un contact accidental.”La fel de importante au fost concluziile medicilor legiști.Potrivit hotărârii, „leziunile suferite de persoana vătămată s-au produs prin lovire activă cu corp dur (cap, pumn etc.) și nu printr-o lovire pasivă.”De asemenea, polițiștii care au ajuns imediat după incident au declarat că victima era „speriată” și „bulversată”. În final, instanța concluzionează că „prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și sunt săvârșite de inculpat cu vinovăția cerută de lege.”Unul dintre argumentele principale ale apărării a fost că fapta nu ar trebui încadrată ca ultraj, deoarece conflictul ar fi fost unul personal.Curtea a respins și această susținere.Judecătorii arată că, în momentul incidentului, șeful biroului intervenea tocmai în exercitarea atribuțiilor sale de conducere.„Persoana vătămată, în calitate de șef al Biroului Teritorial, pentru a preîntâmpina escaladarea tensiunilor i-a solicitat acestuia să se liniștească, să înceteze discuțiile (...) și să nu mai facă presiuni asupra colegului de birou.”În loc să respecte dispoziția superiorului, inspectorul de poliție a reacționat violent.„Inculpatul nu s-a conformat, ba din contră, i-a adresat jigniri persoanei vătămate, motiv pentru care aceasta i-a cerut ferm să înceteze acest comportament.”Instanța concluzionează că „în acest context, inculpatul a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, enervat fiind de intervenția acesteia care, în calitate de șef al Biroului Teritorial, a intervenit în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”Magistrații au apreciat că toate elementele dosarului demonstrează intenția directă. În motivare se arată că „inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.”Totodată, instanța reține că polițistul știa foarte bine că victima era superiorul său direct și că acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.Una dintre cele mai dure părți ale hotărârii privește evaluarea comportamentului inculpatului.Judecătorii arată că „din modul și circumstanțele în care a acționat inculpatul acesta a dat dovadă atât de îndrăzneală, cât și de lipsă de respect pentru autoritatea pe care persoana vătămată o reprezintă, dar și indiferență totală față de propriile sale atribuții de serviciu.”Instanța mai apreciază că agresiunea comisă de un polițist asupra propriului șef este deosebit de gravă.„Raportat la circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunilor, s-a constatat că acestea prezintă o gravitate sporită, fiind săvârșite de către un ofițer de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu asupra superiorului său, comisar-șef de poliție, aflat de asemenea în exercitarea atribuțiilor de serviciu și sunt de natură a indigna opinia publică.”Judecătorii subliniază și standardul de conduită pe care trebuie să îl respecte un polițist.„În considerarea atribuțiilor conferite de lege și a rolului său în societate, polițistul este ținut la un standard de conduită profesională ireproșabilă.”Instanța avertizează că „orice manifestare de violență verbală, fizică, nejustificată (...) constituie o încălcare gravă a obligațiilor profesionale ce îi revin și decredibilizează instituția pe care o reprezintă.”Potrivit actelor de la dosar, agresivitatea inspectorului nu reprezenta un episod singular. Judecătorii notează că „inculpatul este perceput de martorii audiați ca fiind o persoană cu un comportament agresiv și cu un limbaj jignitor.”Mai mult, „comportamentul agresiv al inculpatului nu este unul izolat.”Instanța arată că acesta „a mai recurs în trecut la violențe verbale și fizice asupra colegilor de serviciu”, iar înainte de incidentul din acest dosar fusese deja sancționat disciplinar și contravențional pentru un alt episod violent.În motivare apare și faptul că, la momentul judecării cauzei, polițistul era cercetat într-un alt dosar penal pentru lovire.Instanța a reținut că  LUNG LIVIU GABRIEL, Şef al Biroului pentru Imigrări  Bistrița Năsăud nu a suferit doar leziuni fizice, ci și un important prejudiciu moral și profesional.Judecătorii arată că agresiunea i-a provocat „suferințe psihice atât în momentul comiterii faptelor (determinate de șoc, umilință), cât și ulterior.”De asemenea, hotărârea vorbește despre „disconfort determinat de remarcile zeflemitoare la adresa sa în rândul colegilor din poliție, cât și prin publicarea în ziare a agresiunii, cu impact social dată fiind calitatea persoanei vătămate.”Instanța mai reține că șeful biroului a resimțit „rușinea, umilirea, disconfortul și alte emoții negativ”.În final, magistrații au acordat 20.000 de lei cu titlu de daune morale.Executarea pedepsei a fost însă suspendată sub supraveghere pe un termen de trei ani. În această perioadă, condamnatul trebuie să respecte măsurile impuse de Serviciul de Probațiune, să participe la programe de reintegrare socială și să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.Curtea de Apel Cluj a menținut concluzia esențială a primei instanțe: agresiunea nu a fost un accident, ci un act de violență intenționat, comis de un polițist asupra propriului superior, chiar în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.